Nu a început la o linie de start și nici într-o zi în care mă simțeam pregătit. A început într-un moment simplu, dar care m-a lovit mai tare decât orice cursă.
Eram afară, cu băiatul meu. Avea 2 ani. Mergea pe bicicletă, iar eu eram lângă el. La un moment dat s-a uitat la mine și, fără să știe, mi-a spus tot ce aveam nevoie să aud: „Hai, tati.” Nu era despre alergare. Nu era despre sport. Era despre exemplu.
În clipa aceea am realizat că nu mai sunt omul care eram. Și mai important, nu eram omul pe care voiam să-l vadă.
După aproape 3 ani fără sport, fără disciplină, fără structură, am înțeles că nu mai pot continua așa. Nu pentru mine. Pentru el. Pentru noi.
A doua zi nu am făcut un plan. Nu am început perfect. Am ieșit și am alergat 1 kilometru. A fost greu. Greoi. Dezechilibrat. Dar a fost începutul.
Și de acolo… nu m-am mai oprit.
Nu a fost un drum frumos în sensul clasic. A fost greu. A fost haotic. Au fost zeci de antrenamente făcute singur. Zile în care nu aveam chef. Zile în care simțeam că nu progresez. Zile în care eram obosit, frustrat, dezechilibrat.
Am avut momente de furie. Momente de îndoială. Momente în care nu-mi găseam locul și nu înțelegeam dacă sunt pe drumul bun. Am avut și momente de bucurie, de liniște, de claritate. Momente în care totul avea sens.
Am plâns. Am râs. Am tras de mine. Am vrut să renunț. Dar nu am făcut-o.
Pentru că de data asta nu mai era negociere. Zi după zi, kilometru după kilometru, am construit ceva ce nu se vede imediat: disciplină. Răbdare. Putere.
1 kilometru a devenit 3.
3 a devenit 5.
5 a devenit 10.
Și fără să-mi dau seama, în mai puțin de un an, am ajuns aici. 2025 a fost anul în care m-am schimbat. Am alergat:
- Halcyon Făget Winter Race — 15 km
- Wizz Air Marathon — 21.1 km (semi-maraton)
- GlobalLogic – Crosul Hoia — 15 km
- Crosul de Noapte DeLonghi — 10 km
- Rotary Run — 9 km, pentru o cauză
- Crosul Regina Maria — 9 km, pentru o cauză
- Cluj Eco Trail Run — 27 km, pe 1 Decembrie
Dar niciuna dintre aceste curse nu spune întreaga poveste.
Pentru că adevărata construcție s-a făcut în zilele în care nu mă vedea nimeni. În antrenamentele acelea lungi, tăcute, în care eram doar eu cu gândurile mele. În momentele în care nu aveam echilibru, dar continuam. În momentele în care nu aveam răspunsuri, dar făceam încă un pas.
Și apoi a venit momentul care a schimbat tot – Cluj – Târgu Mureș. 110 kilometri – 36h. Pentru Andrei.
Acolo nu a mai fost despre mine. Nu despre timp. Nu despre performanță. A fost despre impact. Despre ce înseamnă să ieși din tine și să alergi pentru altcineva.
A fost punctul în care Run41mpact a devenit mai mult decât un proiect. A devenit un scop. Privind înapoi, 2025 nu a fost doar un an de progres. A fost un an greu. Poate unul dintre cele mai grele. Dar tocmai de asta a fost atât de valoros.
A fost frumos… în felul lui dur.
A fost haotic… dar real.
A fost greu… dar transformator.
A fost altfel… și tocmai de aceea a fost minunat.
Nu pentru că a fost perfect.
Ci pentru că nu m-am oprit.
Și asta este doar începutul…
R41 — Built from nothing. Built with purpose. Built for the quest.
